„Oamenii Muncii”

În majoritatea documentelor oficiale, a prezentărilor oraşului, a fabricii sau a altor intreprinderi este mereu trecută importanţa factorului uman în bunul mers al lucrurilor. „Oameni de vocaţii şi de talent”, „oameni ai muncii”, „oameni harnici şi gospodari”, fiecare cunoscându-şi rolul şi importanţa pentru societate, au contribuit prin muncă asiduă la progresul oraşului. Acest blog este o recunoştinţă a eforturilor făcute de cei dinaintea noastră şi o conştientizare a generaţiei actuale că doar prin contribuţia fiecăruia putem să refacem oraşul aşa cum era cândva. Postez câteva poze cu cei care au contribuit la bunăstarea oraşului, cu părinţii sau bunicii noştri:

PECO BUHUŞI

În cazul în care intrai în Buhuşi pe DN15 A.K.A Str. Libertăţii şi aveai nevoie de ceva „BENZINE” sau „ULEIURI” era musai să treci pe la PECO pentru a alimenta.

Pe atunci nu era linie continuă şi puteai intra fără riscul de a rămîne fără permis chiar şi când veneai dinspre Bacău.

Oraşul verde

Cărţile poştale erau o metodă eficientă de a-i arăta destinatarului în ce fel de oraş trăieşti, care sunt principalele atracţii, monumente sau străzi.

În ordine:

BUHUŞI- Căminul de copii al Fabricii de postav „Buhusi”

*Trimisă pe 07 Iulie 1960

BUHUŞI- 1.Monumentul Eroilor.2Vedere.3.Vedere.

*Trimisă în 1975

Judeţul Bacău. BUHUŞI: 1.Vedere generală.2.Grădiniţa de copii.3.Sala Sporturilor.

*Necirculată  probabil 1989

BUHUSI – pe coordonatele progresului

„Cîtă viaţă, cîtă istorie, cîte destine umane nu sînt încorporate în cele şase slove care alcătuiesc un nume care pînă nu demult avea doar rezonanţe blînd patriarhale: Buhuşi !

Din vremuri uitate s-a aşezat în vatra ospitalieră a văii Bistriţei, mărginită de unduirea blîndă a dealurilor moldovene un neam de oameni statornic şi harnic care a împrejmuit hotare şi şi-a lăsat

faptele înscrise în cronici, atît în cele cu pecetea zimbrului, cît şi în cele ale ctitoriilor moderne.

VOCATIA INDUSTRIEI

Aproape 90% din forţa de muncă a oraşului, a cărui populaţie a ajuns la peste 21.000 locuitori, este concentrată la întreprinderea de postav, unitate etalon a industriei textile, prin dimensiune, prin profesionalitatea colectivului de oameni  ai muncii, prin calitatea produselor sale.

Cooperativa „Unirea Meşteşugarilor” este o prezenţă din ce în ce mai dinamică în viaţa oraşului. Cu o reţea largă şi diversificată, reunind oameni de vocaţii şi de talent, cooperativa a devenit o adevărată întreprindere oferind atît pieţei interne cît mai ales exportului, produse tot mai solicitate.

În peisajul industrial al oraşului a apărut în acest cincinal balastiera.

Aflată în pragul unei noi etape de dezvoltare, Secţia de mobilă Buhuşi, are acum o producţie în valoare de 50 milioane lei cu peste 10 sortimente, din care: 4 iau calea exportului.

PENTRU O AGRICULTURA MODERNA INTENSIVA

AVICOLA „A.E.I.C.P.O.” Buhuşi, se instalase cu 7 ani în urmă cu discreţie undeva în coasta gigantului textil. De la an la an faima colectivului de aici a ajuns mai departe, asociaţiei fiindu-i acordate 4 distincţii republicane. În 1984 producţia fizică s-a cifrat la peste 18 milioane bucăţi ouă, iar beneficiile planificate au fost depăşite cu peste 4 milioane lei.

Membrii cooperatori din C.A.P. Buhuşi, s-au angajat să producă pe cele 150 ha., cultivate intensiv, peste 5.000 kg. grîu, 10.000 kg. porumb şi 40.000 kg. cartofi la ha. Mari cantităţi de produse vor fi livrate la fondul de stat.

CALITATEA VIETII

Nici o altă cifră nu poate fi mai edificatoare pentru creşterea nivelului de trai, decît cea care prezintă valoarea produselor care au intrat în casele cetăţenilor pentru a-i îmbrăca mai bine, şi mai elegant, pentru a le crea o ambianţă confortabilă şi plăcută, pentru a le aduce bucuriile şi satisfacţiile înfloririi căminelor lor.

Au fost inaugurate astfel 20 de noi magazine cu peste 2.500 metri pătraţi spaţii comerciale. Buhuşenii au cumpărat în 1984, mărfuri în valoare de peste 300 milioane lei. Se preconizează diversificarea în continuare a acestor magazine pentru a veni şi mai mult în întîmpinarea dorinţelor oamenilor muncii.

Sfârşitul primei părţi…

Comunitatea evreilor din Buhusi

Aparitia  şi dezvoltarea comunitaţilor evreieşti în Moldova a fost un proces complex,  ştiindu-se însă cu certitudine că numărul acestora a crescut foarte mult spre sfârşitul sec. al XVIII- lea şi începutul sec. al XIX- lea. Aceştia s-au stabilit rareori la sate, ei preferând oraşele mari şi târgurile, zone în care mulţi dintre ei şi-au dezvoltat diferite afaceri. Aceeaşi este situaţia şi în cazul oraşului Buhuşi. Atestată documentar în 1438 , prima funcţie îndeplinită de localitate, în special după 1823, este aceea de târg. Valoarea comercială a Buhuşiului creşte datorită aşezării sale pe vechiul drum comercial al Bistriţei, într-un punct favorabil efectuării schimbului de produse dintre zona montană şi zona subcarpatică. Datorită acestui caracter comercial sporit al localităţii a fost favorizată stabilirea unei comunităţi de evrei în zonă.
La mijlocul sec al XIX-lea unul din descendenţii dinastiei Rugiri – rabinul de Buhuşi Isac Fridman a întemeiat în localitate pe str. Al. I. Cuza, o curte rabinică construind case şi o sinagogă mai veche care azi nu mai exista. Cu 147 de ani în urma el construieşte aici Sinagoga care dainuieşte şi astăzi. În fosta Curte rabinică cu o suprafaţă de cca 5400 m2 a funcţionat o şcoală rabinică şi o baie rituală. Astăzi incinta are o suprafaţă de 1516 m2 . În timpul razboiului aici au locuit nepoţii şi strănepoţii rabinului. Ultimul rabin a fost tot un Isac. În fiecare toamnă de sărbătorile evreieşti, la Buhuşi vin pelerini Hasidim din lumea întreagă.

http://www.bacau.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=232

100 de ani un simbol al orasului

În IUNIE 1985 Întreprinderea de Postav Buhuşi, împreună cu întregul oraş sărbătorea 100 de ani de activitate,  de prosperitate  şi progres de la instalarea fabricii pe Valea Bistriţei în 1885.

La mijlocul secolului al XIX-lea, la Târgu-Neamţ se aflau 59 de meşteri sumănari, 46 de meşteri croitori şi 3 fabrici de postav. Cea mai importantă şi mai bine utilată fabrică era fondată de Mihail Kogălniceanu în 1853, cu utilaj adus din Germania, folosind iniţial forţa apei, iar ulterior o maşină cu vapori de 24 CP. A fost cea dintâi fabrică integrată de lână din Moldova, cu un proces tehnologic avansat, pentru toate etapele succesive ale procesului de producţie. Se obţineau postavuri, ciorapi tricotaţi, pături, covoare, pleduri, cergi şi altele. Fabrica prelucra anual între 50.000 şi 60.000 oca de lână, având peste 120 muncitori. Mihail Kogălniceanu a vîndut fabrica în 1879 colonelului Eugen Alcaz care, după 6 ani, a demontat-o  şi a mutat-o la Buhuşi, unde funcţionează şi astăzi. (departe însă de gloria de altă dată)

(informaţii preluate: http://targuneamt.info/istoria-targului-neamt/targu-neamt-introducere-in-istorie/ )

Centenar IPB

În perioada 10-16 Iunie 1985 la Buhuşi a avut loc Ediţia a IV-a a săptămînii complexe „Dialoguri Culturale Buhuşene” din cadrul Festivalului Naţional „Cîntarea Romîniei” Ediţia a V-a. În program era implicat Clubul Muncitoresc, Muzeul de Istorie al oraşului Buhuşi, Consiliul Popular Orăşenesc, Întreprinderea de Postav Buhuşi, Secţia de Mobilă Buhuşi, Biblioteca Orăşenească, Cinematograful „Victoria” Buhuşi, Instituţiile de învăţămînt, Cooperativa Unirea Meşteşugarilor, Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei.

Duminică – 16 Iunie, 1985 au avut loc Serbările Tineretului:

*Manifestări sportive prilejuite de sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea Întreprinderii de Postav Buhuşi:

-handbal, fotbal, box, demonstraţii sportive.

În perioada 12-14 Iunie 1985 a avut loc Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice cu tema „Modernizarea tehnologiilor – factor activ în ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei”.

Tot oraşul se afla în haine de sărbătoare, centenarul fiind marcat de numeroasele spectacole şi activităţi desfăşurate. S-au bătut medalioane cu sigla Întreprinderii, au apărut semne de carte şi programul manifestărilor era împânzit prin oraş sub formă de pliant, broşură sau afiş.