Satul de Vacanță de la Runc, Buhuși

La Buhuși, mai exact în Pădurea Runc există și acum satul de vacanță. Acolo se organizau tabere, ateliere de pictură/desen, veneau copiii de la Clubul elevilor, școlarii din oraș și din împrejurimi. Există și acum căbănuțele, terenul de fotbal și fostul bazin de înot. În poză se văd câțiva din pionierii buhușeni.

Pionierii din Buhusi

Castelul de apă din Gara Buhuşi

Pentru cei care îşi aduc aminte, în urmă cu câţiva ani dacă vroiai să te plimbi de-a lungul peronului Gării din Buhuşi (spre Bacău) către fostele toalete la un moment data acesta se îngusta datorită unei clădiri ce se apropia de linia ferată lăsându-ţi un spaţiu de trecere de numai 90- 100 cm. Acela era castelul de apă, acum nemaiexistînd (deşi un adevărat monument pt istoricul căii ferate).

Linia Bacău – Piatra Neamţ

Construită cu ecartament îngust pentru economia de teren şi materiale de cale, în perioada 1 aprilie 1883 – 15 februarie 1885, după proiectul lui Elie Radu, în cadrul Direcţiei Generale CFR – Serviciul lucrări de linii noi, linia a suscitat numeroase nemulţumiri, în primul rând datorită aşezării gării Piatra Neamţ faţă de centrul istoric şi comercial al oraşului.

Construcţia liniei şi a gării Piatra Neamţ au fost asigurate de antrepriza condusă de inginerul Nicolae Wasserman.
În 1883 au fost construite tot sub conducerea lui Elie Radu clădirile de călători ale staţiilor Gârleni, Buhuşi, Roznov şi Piatra Neamţ (gara veche, care a primit altă destinaţie) p 95

• Castelele de apă
Instalaţiile de alimentare cu apă a locomotivei cu abur, amplasate în diferite staţii, au constituit un element esenţial pentru exploatarea căilor ferate până în anii 1980, când tracţiunea cu abur a fost înlocuită cu tracţiunea diesel-electrică. Un element principal al acestui tip de instalaţii era castelul de apă în interiorul căruia se aflau rezervorul de apă şi pompele de presiune, dar şi alte spaţii: birouri, ateliere şi locuinţa de serviciu a personalului de la pompe.

În prezent, în reţeaua feroviară românească, majoritatea castelelor de apă sunt abandonate şi se aşteaptă ca acestea să fie demolate. Demolarea castelelor de apă ar trebuie atent cântărită, având în vedere că ele reprezintă o parte a patrimoniului feroviar, mărturii ale
“tinereţii industriale” a ţării. Unele din acestea sunt valoroase din punct de vedere
arhitectural, ceea ce ar justifica revalorificarea lor prin conversie funcţională în spaţii administrative sau chiar locuinţe. Pentru ansamblurile feroviare din care fac parte, în general dezvoltate pe orizontală, un accent vertical nu este de neglijat. Având în vedere dezvoltarea continuă a oraşelor şi dificultăţile de orientare din ce în ce mai mari pe care această dezvoltare le induce, păstrarea acestor construcţii ar furniza reperele urbane necesare asigurării “lizibilităţii” unui oraş. P 159-160

DOCUMENTARE privind ENCICLOPEDIA GĂRILOR din ROMÂNIA CDCAS 2003

Premiul I pe ţară

Dacă se tot auzea vorbindu-se despre frumuseţea de odinioară a oraşului, despre „oraşul trandafirilor” se pare că Buhuşiul a primit prin 1974 o apreciere naţională destul de grăitoare. Am găsit, bineînţeles, şi dovada:

BUHUSI – pe coordonatele progresului- partea a doua

După o lungă pauză cred că a venit timpul să postez şi partea a doua a pliantului „Buhuşi – Pe coordonatele progresului”

ÎNVĂŢĂMÂNT – CERCETARE – PRODUCŢIE

Copiii oraşului, adică viitorul său, se află încă pe băncile şcolilor a căror dotare materială este grăitoare: 97 săli de clasă, 20 cabinete, 9 laboratoare, 12 ateliere. Asupra acestor tineri buhuşeni veghează cu competenţă şi dragoste peste 250 cadre didactice.

…elevii de astăzi vor fi promotorii progresului tehnic din era cibernetizării şi robotizării.

Buhusi

VALENTE EDILITAR- GOSPODĂREŞTI