1 Mai muncitoresc la Fabrica de Postav Buhuși

Lucrătorii Fabricii de Postav Buhuși petrec 1 mai-ul muncitoresc la zona de agrement „LAC” (lângă sala polivalentă),  dar numai după ce și-au  îndeplinit sarcinile de serviciu, conform angajamentelor asumate prin Sindicatul Fabricii de Postav.

Conform limbajului de lemn aferent perioadei, oamenii muncii se pot relaxa, doar după ce, din proprie inițiativă, s-au implicat în activități edilitar – gospodărești și au pregătit orașul pentru venirea verii.

Anunțuri

Cutremurul din 4 martie 1977 a luat o viață la Buhuși

La Buhuși, pe 4 martie 1977, cutremurul a zguduit, cu putere izbucnită din fundul iadului, un spital. Bolnavii care nu erau imobilizați s-au năpustit la uși, îngroziţi. Ajunsă afară, târâindu-se, asupra unei suferinde s-a prăbușit un coș de sobă.

Acoperind-o ca să o apere cu propriul trup, o asistentă a fost izbită în cap de una dintre cărămizi. Fulgerul morții a culcat-o la pământ, pe loc. Spitalul în care a murit asistenta Maria Teslaru este acum secție de psihiatrie.

Nu s-a facut un cât de simplu gest pentru memoria asistentei din Buhuși. Din simplitatea unui colț de lume, retrasă în liniște, Teodora Busuioc, trăitoare a clipei în care și-a pierdut viata, sub ochii ei, asistenta Maria Teslaru, căreia îi era colegă, transmite din ce în ce mai încet, un mesaj: uitând-o pe Maria Teslaru, îi culcăm la pământ crucea sufletului, pe care și l-a înveșnicit jertfindu-se. (Aurel V. ZGHERAN)

Sursa

Satul de Vacanță de la Runc, Buhuși

La Buhuși, mai exact în Pădurea Runc există și acum satul de vacanță. Acolo se organizau tabere, ateliere de pictură/desen, veneau copiii de la Clubul elevilor, școlarii din oraș și din împrejurimi. Există și acum căbănuțele, terenul de fotbal și fostul bazin de înot. În poză se văd câțiva din pionierii buhușeni.

Pionierii din Buhusi

Buhuși – Str. Tineretului

Este imposibil ca o persoană, ce a trecut prin Buhuși, locuiește acum sau a locuit cândva, să nu cunoască strada Tineretului. Este fix în centrul orașului, artera ce ducea spre Stadionul 1 Mai, duce spre spital,  sau, mai nou,  spre Lidl. Pe colț era o fântână arteziană, chiar lângă liceul Ion Borcea la care au învățat majoritatea buhușenilor și nu numai.

Spital Buhusi

Societe pour l’Industrie Textile BUHUSI

Special pentru francezi, a fost pregătit și lansat un catalog cu imagini ale Întreprinderii de Postav Buhuși din anul 1920. Acest catalog a fost postat la vânzare pe ebay Franța cu ceva timp în urmă. Dacă aveți orice fel de date cu privire la contextul lansării catalogului sau dacă aveți astfel de imagini, vă rog să-mi trimiteți un email la adresa vechiulbuhusi@yahoo.com. De asemenea, sunt foarte interesat de orice fotografii vechi din orașul Buhuși.

Catalog Buhusi_________________

Postav Buhusi_________________

Buhusi sala motoarelorvechiulbuhusi@yahoo.com

Comemorarea legionarilor executați la Buhuși în 1939

Slujbă de parastas pentru legionari, la Buhuşi

Sâmbătă, 24 septembrie, 2011, filiala Bacău a Partidului Pentru Patrie a organizat la Buhuşi o slujbă religioasă comemorativă închinată grupului de trei legionari asasinaţi în anul 1939.

Execuţia a avut loc alături de o lizieră de salcâmi din mărginimea oraşului Buhuşi, lângă şoseaua care şerpuieşte spre marile păduri ale Runcului, unde s-a ctitorit în timpul voievodului Ştefan cel Mare o mănăstire. Aici este o răscruce de drumuri ducând spre ea, precum şi spre mănăstirea de maici de la Ciolpani şi spre localitatea Marginea.

Legionari Buhusi

Execuţia din 1939 a fost una dintre cele 254 comandate în toată ţara, în urma asasinării la Bucureşti, de către legionari, a primului ministru Armand Călinescu. Faţă de faptele de bravadă sau cruzime ale unor legionari, s-a răspuns atunci cu represalii generalizate faţă de întreaga Mişcare legionară, dându-se ordin de execuţie a câte trei sau mai mulţi legionari, din fiecare judeţ. Aceasta deşi în cazul asasinării primului ministru Armand Călinescu făptaşii se predaseră şi au fost condamnaţi. Printre victimele ordinului de execuţie dat de Guvern, s-au numărat şi cei trei legionari de la Buhuşi, care au reprezentat lotul judeţului Neamţ (Buhuşiul, în acea perioadă fiind încorporat administrativ teritorial acestui judeţ). Ei au fost arestaţi în schimbul doi, la fabrica de postav din localitate şi transportaţi în câmp, unde fără nicio judecată au fost împuşcaţi. Se numeau: Avădanei Vasile, Mălinici Nicolae şi Puiu Vasile. Din unele mărturii s-a aflat că legionarul Puiu Vasile, deşi rănit sub tirul de gloanţe, fiind un bărbat cu o constituţie fizică atletică şi o trăsătură temperamentală eroică, deosebit de demn şi dârz, a încercat dezarmarea unui jandarm din plutonul de execuţie. Jandarmul, însă, a dejucat o întorsătură de situaţii ce îi putea pune într-un mare pericol pe toţi cei din pluton, în cazul în care carabina ar fi fost capturată de către legionar şi, cu sânge rece, i-a secţionat cu baioneta venele de la mâna stângă, ceea ce a făcut ca legionarul Puiu Vasile să se prăbuşească, fără putinţa de a mai lupta. Potrivit aceloraşi mărturii, se mai presupune că, în chiar momentele când condamnaţii mai sângerau, culcaţi la pământ de rafalele plutonului de execuţie, a sosit cu o maşină o delegaţie a jandarmeriei Bacău, care aducea un ordin de amnistie. A fost însă cu numai câteva minute prea târziu. Dacă este reală această ipoteză, cu atât mai mare este mirarea pentru faptul că cele trei trupuri ucise au fost lăsate mai multe zile sub cerul liber, spre a fi văzute, cu scopul de avertizare, de către localnici. Sunt mărturii despre faptul că au fost aduşi organizat muncitori de la fabrica textilă şi şcolari, pentru a privi cadavrele descompuse şi ciuntite de corbi şi jivine.

În semn de comemorare, în locul în care s-a executat asasinatul, s-a ridicat o cruce, iar reprezentanţii partidului Pentru Patrie fac demersuri de legalitate, pentru construirea unui monument, având, după precizarea lor, permisiunea Consiliului Local exprimată prin primarul aşezării, Ionel Turcea.

Parastasul a fost oficiat de către preotul paroh al parohiei Sf Trei Ierarhi, Florin Pelin. Au fost prezenţi din partea Partidului Pentru Patrie, organizaţia Bacău, foşti membri ai Mişcării legionare Gheorghe Mântulescu şi Petru Velescu, precum şi un reprezentant al aripei tinere a partidului, Ştefan Moisă, fratele preşedintelui de filială Bacău, Mihai Moisă. Ei au transmis mesajul omagiului şi recunoştinţei preşedintelui organizaţiei naţionale a partidului, Gheorghe Iulian. Din partea organizaţiei Buhuşi a Partidului Pentru Patrie au participat G. Ovidiu şi G. Ghirvu. Au participat, de asemenea, simpatizanţi locali.

După serviciul de parastas s-au depănat memorii ale unei epoci în care capitolul care priveşte adevărul istoric despre Mişcarea legionară din România este insuficient şi confuz abordat astăzi. Astfel, fostul legionar, Gheorghe Mântulescu, în vârstă de 90 de ani, a rememorat anii de puşcărie politică „nedreaptă şi inumană”, după propriile-i mărturisiri, între anii 1941-1964. El a fost arestat când era licean, fiind pus în libertate la vârsta deplinei maturităţi, după douăzeci şi trei de ani de pedeapsă, pentru motivul că a activat în cadrul Frăţiei de Cruce. Celălalt fost legionar, acum la vârsta senectuţii – 87 de ani – Petru Velescu este fratele liderului legionar Viorel Velescu, cel care, spune Petru Velescu, în anul 1945 a instrumentat printr-un memoriu înaintat Tribunalului de la Nurenberg, cererea de exonerare a vinei Mişcării legionare din România, pe baza căreia s-a admis acţiunea şi s-a constatat nevinovăţia. Faţă de acest act, în măsura în care este real se probează oarecum confuzia şi neştiinţa, ori într-o mai mică sau mai mare măsură, lipsa de responsabilitate ori chiar comportamentul tendenţios, dacă unii edili înţeleg să răspundă prin deplină neutralitate acestor acţiuni de recomemorare a unor momente ale istoriei, pe care, vrând, nevrând, prin forţa împrejurărilor, naţiunea trebuie să şi le asume. De asemenea, ele se cer dezbătute şi dezvăluite, cu atât mai mult cu cât adevărul despre Mişcarea legionară din România continuă să rămână, ca atâtea adevăruri istorice, dincolo de marea cortină a cenzurii…! (Ioana Gherghel)

Sursa