Buhuși 1935

Dacă pentru unii anul 1935 reprezenta lansarea unei reclame în ziar pentru comerțul cu „postav de Buhuși”, la IPB lucrurile urmau să se cunoască o turnură mai revoluționară. Cel puțin așa relata Aurel Roman.

reclama Buhusi 1935

La începutul anului 1935 (greva generală din martie-mai) în țară au loc reduceri salariale și concedieri. La Buhuși patronii pregăteau de asemenea, reduceri salariale. Ziarele vremii arătau că salariile textiliștilor de la Buhuși erau extreme de mici, fiind cu 15%-20% mai scăzute decât salariile muncitorilor textiliști de la fabricile din Bacău și Piatra Neamț”

Anunțuri

Textila Buhuşi 12 Octombrie 1947

„10-03-2003

55 ani de la eveniment
Textila Buhusi, „eterna rivala”

Dupa o lupta acerba, Politehnica Iasi a dispus la limita, in prelungiri, de Textila Buhusi, cu 2-1 (0-0, 1-1), eliminind-o astfel, in al patrulea tur, din cursa pentru Cupa Romaniei, la 12 octombrie 1947. Textila Buhusi continua sa fie una dintre cele mai valoroase echipe din tara in acel timp.

Textila BuhusiAu lipsit de la gazde Mihailescu si Hoisan, iar Schreiner a irosit, lejer, o lovitura de pedeapsa (minutul 35), mingea fiind deviata in aut de bara laterala. Si Savin I (Textila) a ratat cu poarta goala, doua minute mai tirziu. Parcul Sportiv din Copou, teren bun, o superba zi de toamna, peste 7.000 de spectatori (record), partida fiind o revansa pasionanta pentru infringerea cu 0-3 in campionat, la Buhusi. Primele actiuni ofensive ale studentilor se termina „in miinile magnetice” ale ex-bucuresteanului Ego Munteanu, care a prins aproape totul si o zi norocoasa. In minutul 10, Popovici, cel mai calm de pe teren, trimite balonul „printre” lui Tudor; intervine Biltz, blondul mijlocas al Textilei, care-l „obliga” pe inaintasul de circumstanta iesean sa suteze de departe, fara sansa. Mingea e mentinuta mereu pe terenul oaspetilor, ocaziile apar multe, dar n-are cine sa le fructifice in momentele oportune. Golgheterul Vilvoi joaca in aparare, iar inlocuitorul lui in centrul liniei de inaintasi, Deac, a interpretat mai degraba rolul interului ratacitor. In minutul 30, Textila creeaza o actiune periculoasa, la finele careia Bonatiu, fost la Carmen Bucuresti, trage tare si cu „surub” la poarta aparata de Alexandru (inca suferind) si acesta retine spectaculos. Publicul aplauda cu insufletire apoi isi incurajeaza frenetic favoritii. Iesenii construiesc bine, inventiv, doar pina in marginea careului advers. Spre sfirsitul reprizei, pe contraatac, balonul circula repede pe „ruta” Capatina – Bundic – Savin, golul pare inevitabil in urma saltului disperat al lui Alexandru, dar, ivit ca din pamint, Iliutan deviaza salvator. Jocul devine si mai interesant in partea a doua, studentii neglijeaza apararea, faza anterioara se repeta, avindu-i eroi pe Covaci IV si Cires, dar, repliat la timp, Vilvoi impinge mingea in corner. Urmeaza trei asemenea lovituri de colt la poarta oaspetilor, toate fara rezultat. Cu un sfert de ora inaintea fluierului final, Savin demareaza pe extrema, centreaza la Cires, care, jenat, lasa lui Covaci IV si… 0-1. A urmat o dominare infernala a gazdelor, in toiul careia Jean Rasina egaleaza (minutul 86), dupa ce l-a driblat si pe Ego Munteanu. Tot el inscrie golul victoriei in prelungiri (minutul 97), cu un sut surprinzator si necrutator, de la 20 de metri, la vinclu.

Textila: Ego Munteanu – Teodorescu, Pop – Biltz, Capatina, Maier – Covaci IV, Bonatiu, Cires, Bundic, Savin.

Politehnica: Alexandru – Iliutan, Cretu – Schreiner, Vilvoi, Popovici – Dunea II, Tudor, Deac, Rasina, Ralpa. Arbitrul Mazareanu (Botosani) in nota.
L.Dumbrava”

…în octombrie vor fi 64 de ani…

sursa 

Clubul Fabricii de Postav

Deşi am mai afişat scanul acestei cărţi poştale, modalitatea de expunere folosită anterior nu cred că oferă posibilitatea de a observa totuţi cât de aerisit era centrul oraşului. Clubul Fabricii de Posatv cum încă îi mai spun mulţi din cei care l-au prins cu această denumire sau Casa de Cultură pentru restul, clădirea se află fix în centrul oraşului în spatele lui ” Paulică”. Fără club, fără aşa un spate, parcă nici măcar Paulică, apărătorul comunei nu ar mai sta aşa de semeţ aşa de serios deasupra bulevardului principal. Centru al activităţilor culturale buhuşene, clubul, nu era atât de îngrămădit pe care pare acum, iar florile, ei bine florile… spun totul…