Era anul 1971 şi oraşul sărbătorea un eveniment, bineînţeles socialist, că aşa era pe atunci…Oricum oraşul arăta foarte bine, curat, plin de flori şi….cu puţine maşini.
Strada Libertăţii (poză făcută lângă fosta panificaţie)
Strada Tineretului
Strada Republicii
vechiulbuhusi 
unde era fantana arteziana de pe Tineretului?
Salut. Din cate stiu era pe colt langa liceu. Prin fata la fostul laborator foto.
linga casa de cultura,unde acuma e construit un bloc…linga fantana ere atunci rea plin de brazi…ce frumos
Doamne ma uit la aceste poze de demult al orasului si imi dau lacrimile de ce?..era curat plin flori si cu oameni cu simtul respectului.Nu mai condamnati ceia ce nu cunoasteti,si ma refer la tot felul de tineri care vezi au internet si le cunosc pe toate..mai asteptati!.Era orasul florilor.
Pacat cu nu mai are nimeni poze cu parcul trandafirilor,cu acele arcade care erau inbracate in flori,cu mica fintina arteziana in care pesti erau o atractie,restaurantul cu terasa era si el in peisajul parcului curat si cu o muzica care facea deliciul consumatorilor..era ceva frumos de ce nu se mai vorbeste nimic?,si nu in ultimul rind aleeile frumos ingrijite si strajuite de trantafiri.Stim s-a vorbim numai de raul care era.P.S.Stavilarul de pe cursul vechi a Bistritei care era in timpul verii un loc plin de farmec si unde se mergea la plaja,si acel lac de la Orbic care cu munca noastra a fost facut unde te relaxai la o bere ca daca nu statei la rind parca nu avea farmec,la restaurantul cu doua terase unde muzica te intretinea si petreceiai citeva ore frumoase.Cum era de ziua marinei cum se petrecea?..era mai frumos ca la Bicaz daca isi mai amintesc buhuseni!.Stim numai s-a blamam,dar ce era frumos nu se mai vorbeste.Nu mai sint poze cu 2 Mai ziua tineretului,cind se organiza acea parada cu,cai si calareti inbracati traditional apoi urmata de cum se zicea la acel timp cu reuniuni in care te distrai si mai sint de zis multe despre micul oras BUHUSI.
Nu l-am prins pe „tovarasu’ ” in viata, il cunosc doar din spusele oamenilor: „nu aveam televiziune decat o ora, seara, si atunci era tot el la televizor. Stateam la o coada interminabila pentru o lingura de unt, soia si paine” si desi am auzit multe despre el, nu am auzit nicaieri „se murea de foame, nu aveam de munca, nu aveam bani, case” nimeni nu s-a plans. Aaaaa.. si inca ceva .. l-ati dat jos pe Ceasca pentru ca va dadea soia??? de ce naiba acum se cauta soia in disperare ?? Ne plangem ca ne e rau, asa ne trebuie, nu s-a votat Basescu singur, noi i-am ales pe toti. Am, pardon ati ales democratie, ati gresit .. Romanii sunt ca niste caini fara stapan, daca nu ii tine cineva in lesa fac numai prostii, asa am fost de pe vremea lui Stefan Cel Mare de cand plateam tribut la turci, e in sange, e ereditar.
Buna dragi Buhuseni, numele meu este vlada elena(nascuta stefan), dar toti prietenii, vecinii si parintii imi spuneau Claudia si m-am nascut in acest frumos oras in 1972, 31 Martie. Soarta a facut ca eu sa plec din acest oras de la o varsta foarte frageda (11 ani). Pana sa plec din orasul meu natal pot sa spun ca am avut o copilarie foarte fericita chiar daca eram saraci. Am locuit pe strada Tineretului, bloc A12, sc. C, et.4, ap.24. Nici acum nu pot sa uit anii petrecuti in acest oras, un oras curat cu multi brazi care in fiecare iarna erau incarcati de zapada si imi crea mereu imaginea unor uriasi de zapada, licuricii care se adunau seara la lumina stalpilor de iluminat, carabusii care ne roiau seara prin par, locul de joaca din spatele blocului unde ne faceam corturi din paturi si ne jucam cu papusi facute din carpe – mama nu isi putea permite sa-mi cumpere o papusa, parcul plin de castani din spatele scolii generale nr.1 unde am invatat pana in clasa V a, padurea de unde mergeam sa adunam mere mari cat pumnul de nu puteai sa mananci unul odata, adunam soc si fori de soc, din care mama imi facea dulceata de soc si socata. Apoi n-am sa uit valea unde ne duceam la derdelus iarna, din pacate nu m-ai tin minte numele, era in apropiere de Fabrica de postav unde lucra mama, iar cand suna sirena de terminare a programului la ora 3 fugeam cat ne tineau picioarele spre casa, sa nu ne prinda parintii la sanius. Imi aduc aminte de Casa de cultura unde se tineau spectacole, vizionam filme de desene animate si filme artistice, teatru de papusi. Tot acolo mergeam la biblioteca de unde imi luam carti pentru citit, lucru care din pacate nu se m-ai intampla in zilele noastre. Apoi statuia din centrul orasului si din fata caminului cultural, pe unde defila fanfara in zile de sarbatoare. Ce pot sa spun, ca traiesc cu aceasta nostalgie de 30 de ani in suflet si imi doresc din tot sufletul sa pot ajunge macar o data sa-mi revad orasul natal. Sunt convinsa ca s-au schimbat multe in toti acesti ani si sper din tot sufletul sa fie in bine, imi doresc sa-mi revad prietenii, vecinii si locurile care mi-au marcat copilaria si pe care nu-i voi uita niciodata. Ma bucur ca ma gasit acest site si avut ocazia sa-mi readuc aminte de anii minunati petrecuti in acest frumos oras, Buhusi. Voi incerca sa caut cat m-ai multe detalii pe internet, am revazut o fotografie cu centrul orasului care mi-l aduc aminte cum era in anii copilariei mele.
Dragi mei, ii rog pe aceia care au plecat sau chiar locuiesc in acest oras sa nu uite niciodata locul unde s-au nascut si au copilarit pentru ca acesti ani nu se vor m-ai intoarce niciodata, viata este atat de scurta si schimbatoare si nimic nu ne m-ai poate aduce inapoi in timp decat amintirile. Va iubesc si va multumesc ca existati.
… astazi e plin de tigani, strazi afundate in mizerie, ruine, si sa nu mai vorbim de ” Poata fabricii ” o dugheaza plina de tigani si iti vine sa vomiti cand te uiti in fosta statie de autobuz. , blocul ” NATO ” , STADIONUL TEXTILA , in spatele careia se ridica o baie publica pt. RROMI, fosta gradina zoologica si in mijlocul acestor lucruri se scufunda fosta Fabrica de Postav Buhusi. Sa radem odata cu cei ce ne conduc. Dar cea mai buna gluma se afla langa Politia Buhusi : fostul camin de nefamilisti care e furat in fiecare zi , de catre cine ?