Dacă pentru unii anul 1935 reprezenta lansarea unei reclame în ziar pentru comerțul cu „postav de Buhuși”, la IPB lucrurile urmau să se cunoască o turnură mai revoluționară. Cel puțin așa relata Aurel Roman.
„La începutul anului 1935 (greva generală din martie-mai) în țară au loc reduceri salariale și concedieri. La Buhuși patronii pregăteau de asemenea, reduceri salariale. Ziarele vremii arătau că salariile textiliștilor de la Buhuși erau extreme de mici, fiind cu 15%-20% mai scăzute decât salariile muncitorilor textiliști de la fabricile din Bacău și Piatra Neamț”
„Potrivit unelor surse, in perioada interbelica ar fi existat in Buhusi chiar si 5.000 de evrei. Daca este adevarat ca astazi exista sapte milioane de evrei in cele doua Americi, cinci milioane in Asia, doua milioane in Europa si o suta de mii in Africa, atunci numarul amintit al evreilor buhușeni interbelici este impresionant. Centru rabinic de referinta, cu sinagoga devenita monument istoric si cu un cimitir important pentru istoria acestei etnii, Buhusi a ajuns astazi un oras fara niciun evreu. Recent s-a stins din viata si ultimul reprezentant al acestei etnii, distinsa doamna Alterescu. Sotul acesteia, David Alterescu, fusese mult timp liderul comunitatii. Faptul ca in Buhusi nu mai exista niciun evreu ne-a fost confirmat de Comunitatea Evreiasca Bacau, dar si de personalitati evreiesti din Israel, unde fenomenul a stârnit nostalgii.
Evreii buhuseni, in roluri-cheie
Evreii buhuseni au avut roluri si statusuri deosebite, fiind economisti, ingineri, profesori, doctori, comercianti, impresari artistici. Pe unii dintre ei ii regasim ca sefi de promotie ai liceului buhusean. La Fabrica de Postav, mai ales, acestia au jucat roluri importante. Actuala strada 1 Mai era cunoscuta mai ales ca strada evreilor. Aici functionau si magazinele pe care acestia le gestionau. Multi dintre ei au emigrat incepând cu anii ’70. Dupa 1990, exodul a continuat. Putinii care au mai ramas s-au stins. Unii dintre ei, intr-o mare, mare singuratate si devalmasie a fiintei. Interesant este faptul ca, dupa ani si ani de zile, unii dintre urmasii evreilor nascuti in Buhusi, stabiliti in strainatate, au solicitat cetatenie româneasca. Unii dintre ei au motivat gestul ca fiind unul de respect fata de tara de bastina a parintilor. In Monitorul Oficial din 20 mai 2009, de pilda, prin Ordinul 1405, au primit cetatenie româna Barel Brucha, fiica lui Cojocariu Simon si Maria, nascuta la data de 5 martie 1927 in localitatea Buhusi, Cooper Mordechai, fiul lui Cuper Zisu si Ana, nascut la data de 4 august 1929 in Buhusi. Vara, mai ales, multi evrei se reintorc in Buhusi pentru a-si revedea locurile natale, pentru a se intâlni cu prietenii, pentru a depune o lumânare la cimitir.
Buhusi, fief rabinic
L-am intâlnit in sinagoga buhuseana pe inteleptul rabin israelian Tobias I., atunci când venit la Buhusi nu numai pentru reculegere, ci si pentru a reabilita acea parte din sinagoga care dadea semne de mare oboseala. Rabinul Tobias ne-a oferit informatii inedite despre istoria evreilor buhuseni: „Exista, astazi, in Israel, o dinastie Rujin. Unul dintre descendentii acestei dinastii a fost primul rabin de Buhusi, Isac Fridman. Rabinul Isac Fridman intemeiase, si el, la Buhusi, o adevarata dinastie (copii, nepoti, stranepoti) care a pastrat opera spirituala evreiasca din Buhusi. Primul a intemeiat aici, pe strada Al.I. Cuza, o curte rabinica. In afara caselor construite pe aceasta strada si de o sinagoga mai veche (care astazi nu mai exista), din apropiere, in urma cu peste o suta patruzeci de ani a fost construita aici sinagoga care dainuie si astazi. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici au locuit copiii, nepotii si stranepotii rabinului Isac Fridman. Ultimul rabin de aici, al familiei Fridman, a fost, prin anul 1970, tot un Isac. Acesta s-a mutat in Bucuresti, unica fiica a acestuia a plecat in Israel, unde a intemeiat o curte rabinica. Aceasta este condusa astazi de nepotul rabinului Isac, rabinul Iacob Mendel Friedman”.
Va fi scrisa o istorie a evreilor buhuseni?
Spre sfârsitul verii, in fiecare an, la Buhusi vin in pelerinaj zeci de hasidim (piosi) din lumea intreaga, multi dintre ei fiind urmasi ai dinastiei rabinice buhusene. „Vin, ne-a spus rabinul Tobias I., pentru a se reculege si a se ruga in sinagoga si la morminte”. Astazi, pe lânga români, in Buhusi mai aflam rromi,, germani, maghiari, ucrainieni, chinezi, turci, italieni, sirieni. Prof.univ.dr. Alexandru-Florin Platon, Universitatea „Al.I. Cuza”, cu origini buhusene, s-a aratat incântat de propunerea noastra care viza scrierea unei istorii a evreilor din Buhusi, de catre studenti buhuseni ai facultatii iesene de istorie. Exista o deschidere in acest sens si din partea Comunitatii Evreiesti Bacau. La Buhusi inca mai exista multi oameni, multe locuri, dar mai putine documente, care pot depune marturie pentru o asemenea istorie.”
Din câte se observă în cartea poștală, pe atunci nu existau două străzi, una de lângă Clubul Fabricii de Postav (Casa de Cultură din Buhuși) și cea pe care acum parchează maxi-taxiurile. Din poza cu zona centrală din Buhuși mai lipsește ceva…
Cei care doreau să ia masa la cantina Fabricii de Postav Buhuși, la „cantina lucrătorilor”, puteau achita contravaloarea produselor cu ajutorul unor jetoane valorice. Acestea erau în valoare de 1 sau 3 lei.
Gazeta de perete a Întreprinderii de postav Buhuși își manifestă, în continuare, dezacordul față de încercările unor lucrători de a sustrage produsele fabricii.
vechiulbuhusi 